Sterilizarea instrumentelor: ce ar trebui să vezi în orice salon

E subiectul despre care nu întreabă aproape nimeni, deși e singurul din tot procesul care poate lăsa urme dincolo de estetică. Scriu aici ce se face la mine și, mai important, ce poți verifica oriunde te-ai duce.

Dezinfectare și sterilizare nu sunt același lucru

Dezinfectarea reduce numărul de microorganisme de pe o suprafață. Se face cu soluție chimică, în care instrumentul stă un timp precizat de producător — de obicei 15 minute. Omoară majoritatea bacteriilor și virusurilor.

Sterilizarea distruge tot, inclusiv sporii, care sunt formele rezistente în care unele bacterii supraviețuiesc luni întregi. Se face cu căldură și presiune, în autoclav, la 121-134 °C.

Un instrument care atinge sau poate atinge sânge — cleștișor, freze, împingător de cuticulă — are nevoie de sterilizare, nu de dezinfectare. Dezinfectarea e pasul dinainte, nu înlocuitorul.

Cutia cu lumină albastră nu sterilizează

Se găsește în multe saloane și arată convingător. Nu e un sterilizator. E o cutie cu o lampă ultravioletă care, în cel mai bun caz, menține curat ceva deja curat.

Motivele sunt simple: razele ultraviolete nu ajung pe fețele instrumentului aflate în umbră, nu pătrund în articulațiile unui cleștișor și nu trec prin cel mai subțire strat de reziduu. Un instrument pus muriu în cutie iese murdar din cutie.

Dacă într-un salon singurul aparat pentru instrumente e o cutie cu lumină albastră, ai aflat ceva.

Cum arată circuitul corect

1. Curățare mecanică. Instrumentul se spală de resturi vizibile, cu perie, sub apă. Nimic nu se sterilizează murdar — reziduul protejează microorganismele de sub el.
2. Dezinfectare prin imersie, în soluție proaspătă, pe durata scrisă de producător.
3. Uscare și împachetare în pungi individuale, sigilate, cu indicator de sterilizare pe exterior. Indicatorul își schimbă culoarea doar dacă ciclul a fost complet.
4. Autoclav, ciclu complet.
5. Depozitare în punga sigilată, până în clipa în care se deschide în fața ta.

Pasul al cincilea e cel care se vede. Un instrument scos dintr-o punguță deschisă în fața ta e o dovadă; același instrument scos dintr-un sertar nu e.

Ce nu se sterilizează, ci se aruncă

Unele lucruri sunt poroase și nu pot fi sterilizate, oricât ai încerca. Se folosesc o singură dată, pentru o singură persoană:

• pilele de carton și bufferele — absorb praf, keratină și umezeală în structura lor;
• bețișoarele de portocal, din același motiv;
• prosoapele de unică folosință și hârtia de pe masă;
• capetele abrazive de unică folosință ale frezei, unde sunt folosite.

Pilele de metal și frezele din carbură sau diamant sunt altă categorie: se sterilizează, pentru că suprafața lor nu absoarbe nimic.

Ce poți întreba, oriunde

Niciuna dintre întrebările astea nu e nepoliticoasă. Într-un salon care lucrează corect, răspunsul vine fără ezitare.

• „Aveți autoclav?” — dacă răspunsul e „avem sterilizator”, întreabă ce fel.
• „Pot să văd punga instrumentelor?” — trebuie să fie sigilată și cu indicatorul virat.
• „Pila e nouă?” — la pilele de carton, singurul răspuns corect e da.
• „Ce faceți dacă apare o zgârietură?” — un salon serios are un protocol, nu o improvizație.

De ce contează, concret

Riscurile nu sunt teoretice, dar nici dramatice: cele mai frecvente sunt infecțiile bacteriene ale pliului unghial, care apar la câteva zile după o zgârietură și se văd ca roșeață, umflătură și durere la atingere. Se tratează, dar strică luni de creștere. Mai rar, dar mai serios, instrumentele care ating sânge pot transmite virusuri hepatice.

Probabilitatea e mică. Costul de a o reduce aproape de zero e mărunt și ține de disciplină, nu de bani.

Cum lucrez

Instrumentele metalice trec prin circuitul de mai sus și se deschid în fața ta, din pungă sigilată. Pilele de carton și bufferele sunt noi la fiecare clientă și rămân la tine, dacă le vrei. Masa se dezinfectează între cliente, iar hârtia se schimbă de fiecare dată.

Lucrez cu o singură clientă odată, ceea ce înseamnă că am timp să fac pașii ăștia ca la carte, nu între două persoane care așteaptă. E unul dintre motivele pentru care programările nu se suprapun.

Dacă ai avut vreodată o problemă după o manichiură, spune-mi înainte să începem. Contează la ce fac și la ce evit.